În Marea Britanie, cu peste 230.000 de persoane, românii sunt a treia comunitate, ca naţionalitate, după polonezi (916.000) şi irlandezi (322.000). Echipele de negociatori ai Uniunii Europene şi Marii Britanii nu au ajuns la o poziţie comună decât în cazul a 22 dintre cele 44 de probleme aflate în dezbatere în dosarul Brexit, potrivit unui document de lucru, citat de The Guardian.
Multe dintre punctele nevralgice se referă la drepturile cetăţenilor din statele membre, care se află în Regatul Unit.
14 dintre aceste teme de discuţie se lovesc de o neînţelegere totală între cele două tabere, părerile lor fiind total opuse în ceea ce priveşte respectivele probleme. Opt dintre teme necesită clarificări suplimentare şi arată că s-ar putea bucura de un consens.
Totuşi, cele 14 teme de discuţie la care tabăra UE şi tabăra Brexit nu s-au înţeles sunt probleme destul de importante şi care necesită rezolvare pentru a se putea ajunge la o despărţire paşnică.
Între acestea se regăsesc două subiecte legate de drepturile cetăţenilor europeni cu rezidenţă într-una dintre comunităţi. În această cauză, tabăra Brexit doreşte să impună propriile reguli, în timp ce tabăra UE doreşte ca regulile existente deja, cele ale blocului comunitar, să rămână, în mare parte, în vigoare. De asemenea, în ceea ce-i priveşte pe muncitorii cetăţeni ai UE, detaşaţi în Marea Britanie, tabăra Brexit doreşte ca această categorie să fie inclusă în termenii tratatului de ieşire din blocul comunitar, în timp ce tabăra europeană consideră că situaţia lor nu ar trebui să fie parte a negocierilor.
O a doua problemă în privinţa căreia cele două tabere nu s-au înţeles este aceea legată de viitorii membri ai familiilor de europeni cu rezidenţă în Marea Britanie, despre care britanicii spun că ar trebui să fie trataţi după regulile aplicabile cetăţenilor europeni care ajung în Regat după Brexit, în timp ce Uniunea Europeană consideră imposibil un asemenea tratament, având vedere că ei se nasc într-o familie cu drepturi depline în Marea Britanie, ca orice alt cetăţean britanic.
Cele două tabere nu s-au înţeles nici în ceea ce priveşte drepturile individuale ale cetăţenilor europeni rezidenţi în Marea Britanie. Negociatorii britanici susţin că aceştia trebuie trataţi după regulile juridice ale Regatului, în timp ce negociatorii europeni susţin că în planul Brexitului trebuie să fie stipulat clar faptul că cetăţenii europeni vor avea drepturile garantate de un acord în ceea ce priveşte justiţia, care ar trebui făcut între cele două părţi.
În ceea ce priveşte monitorizarea şi supravegherea, Uniunea Europeană doreşte ca această sarcină să rămână a Comisiei Europene, în timp ce tabăra Brexit consideră necesară infiinţarea unui organism britanic pentru monitorizare şi supraveghere, Comisiei rămânându-i această sarcină doar pentru cele 27 de state rămase în UE.
Cele două părţi ale negocierilor nu s-au înţeles nici în privinţa rezidenţilor permanenţi. Uniunea Europeană vrea ca regulile actuale să rămână în vigoare, în timp ce Marea Britanie doreşte impunerea unor limite pentru cetăţenii fără origine britanică, cum ar fi cele legate de modalitatea de plată a asigurărilor medicale sau de drepturile de muncă.
Citeşte şi „Oferta corectă” făcută de Marea Britanie pentru imigranţi, după BREXIT. Liderii UE sunt sceptici. Peste 200.000 de români, vizaţi de decizie. UPDATE
De asemenea, părerile divergente apar şi când vine vorba despre comiterea unor crime sau a altor fapte grave după Brexit. Uniunea Europeană optează pentru expulzare pe probleme de securitate naţională sau sănătate, în timp ce Marea Britanie doreşte expulzarea având în vedere nesupunerea regulilor post-Brexit valabile pentru imigranţi. Totodată, Marea Britanie cere ca aceştia să dovedească cu acte provenite din ţările lor că pot beneficia de drept de şedere pe teritoriul britanic după Brexit, în conformitate cu regulile care vor intra în vigoare.
Tot referitor la imigranţi, cele două tabere nu s-au înţeles în ceea ce priveşte dreptul de şedere al rezidenţilor cu certificat permanent de rezidenţă. Negociatorii britanici susţin că, chiar şi această categorie, va trebui să reaplice pentru obţinerea certificatului de rezidenţă, pentru a intra sub incidenţa noilor reguli implementate odată cu Brexitul.
De asemenea, britanicii doresc o verificare sistematică în ceea ce priveşte criminalitatea, cerând, practic, verificări sistematice ale cazierelor cetăţenilor europeni, fapt pe care UE îl consideră inacceptabil.
În ceea ce priveşte drepturile de vot ale cetăţenilor britanici, dacă Uniunea Europeană refuză să acopere acest fapt, motivând că drepturile reies din reglementările UE existente în acest sens, Marea Britanie doreşte ca atât cetăţenii britanici, cât şi cei europeni să poată vota la alegerile locale în ţările gazdă.
Cât despre drepturile de schimbare a rezidenţei ale cetăţenilor britanici în interiorul UE, dacă britanicii vor ca aceştia să-şi păstreze dreptul de liberă circulaţie, reprezentanţii europeni consideră că aceştia ar trebui să aibă drepturi doar în interiorul statelor în care au deja rezidenţă.
Cea din urmă problemă se referă la regimul asigurărilor sociale care-i priveşte atât pe cetăţenii UE, cât şi pe cei ai Marii Britanii, reprezentanţii taberei Brexit dorind reguli mai stricte decât cele existente în prezent în această cauză.