Dacă dezvoltarea pe scară largă a cărnii de cultură ar avea succes, agricultura și creșterea animalelor ar putea suferi schimbări semnificative. Cercetătorii au ipoteze potrivit cărora carnea de cultură ar putea conduce la schimbări monumentale în producția de carne, poate înlocuind complet fermele industriale și crescând cererea pentru fermele de dimensiuni reduse. Sectorul creșterii animalelor este subsectorul cu creșterea cea mai rapidă din agricultură și întreține 1,3 miliarde de locuri de muncă. Chiar dacă, carnea de cultură ar crea o nouă industrie profitabilă, ar putea afecta serios creșterea tradițională de animale.

Producția globală de carne a crescut de mai bine de două ori din 1970, iar cerecetăroii estimează că, carnea de cultură ar putea reduce atât emisiile de gaze cu efect de seră asociate cu această industrie cât și defrișările pentru a obține pășuni. Cercetătorii au comparat producția cărnii de cultură cu cea convențională și au descoperit că producția unei tone de carne de cultură implică un consum redus cu până la 45% de energie, emisii reduse cu până la 96% de gaze cu efect de seră iar necesarul suprafețelor de teren ar putea fi reduse cu până la 99%. De asemenea, noua industrie ar necesita cu 96% mai puțină apă decât actuala industrie tradițională.

Cercetătorii sugerează că dezvoltarea acestei tehnologii ar putea ajuta la protejarea unor specii aflate pe cale de dispariție pentru că celulele de la speciile rare ar putea fi utilizate pentru a produce sortimente exotice de carne și preparate, minimizând comerțul global cu carne de la aceste animale. Carnea de cultură poate fi construită în așa fel încât să aibe un impact asupra unor afecțiuni sau a unor stări nutriționale, prin alterarea profilului aminoacizilor esențiali și a grăsimilor pe care țesutul le conține, adăugând în schimb vitamine, minerale și compuși bioactivi care egalează sau chiar depășesc conținutul cărnii clasice. Spre exemplu, carnea de cultură ar putea fi crescută pentru a conține mai multe proteine și acizi grași polinesaturați decât carnea tradițională, precum și un conținut mai redus de grăsimi saturate, reducând riscul dezvoltării unor afecțiuni cronice ca urmare a consumului.

Deoarece carnea de cultură ar putea să se dovedească pe termen lung mai puțin costisitoare decât fermele tradiționale și deci accesibilă pentru mai multă lume, ar putea dezvolta accesul la carne pentru populația din țări aflate în curs de dezvoltare. Dacă se va întâmpla asta, carnea de cultură ar putea ajuta la eliminarea unor deficiențe nutriționale în aceste populații și ar putea sprijini dezvoltarea fizică și mentală a copiilor. Condițiile controlate utilizate în cultivarea cărnii în laborator ar putea îmbunătăți semnificativ siguranța alimentară prin minimizarea efectelor bolilor purtate de animale și a patogenilor, precum Salmonella sau E.Coli. Oamenii de știință cred că aceste tehnologii ar reduce nevoia de a utiliza pesticide, fungicide, metale grele, aflatoxine, agenți anabolici sau antibiotice folosite în general pe scară largă pentru producția tradițională de carne.

https://foodandnutrition.org/march-april-2017/lab-grown-meat-exploring-potential-benefits-challenges-cellular-agriculture/