Nu doar piața produselor lactate suferă zilele acestea. Pentru produse ieftine, oamenii ce se află de cealaltă parte a lanțului de producție au adesea de suferit. Un exemplu ar fi muncitorii din industria textilă din Bangladesh. Cumpărătorii nu pot să schimbe acest lucru.
Consumatorii să aleagă de pe rafturi laptele mai scump și astfel să dea câțiva cenți în plus pentru ca fermierii din industria laptelui să o ducă mai bine. Această cerință a fost impusă din nou în cadrul discuțiilor privind prețurile reduse pe care fermierii le pot practica pentru laptele lor. Consumatorii care aleg produsele cele mai ieftine poartă o parte din vină, așa ne-ar spune logica.
Unul din însoțitorii președintelui german, Manuela Schadt, a argumentat în cadrul unui interviu WDR că oricine își poate permite un smartphone își poate permite și să cumpere un litru de lapte cu 10-20 de cenți mai scump. Consumatorii ar putea să își aducă aportul la ameliorarea situației dificile prin care trec fermierii germani. Doar că acest lucru nu este adevărat.
Consumatorul nu poate influența prin comportamentul său de consum prețul de producție pentru un produs, spre exemplu pentru un litru de lapte produs în Germania. Dacă consumatorul se decide pentru o cutie de lapte de la un producător de marcă și plătește pentru acesta semnificativ mai mult, în defavoarea unui sortiment cu preț redus, face doar un deserviciu producătorilor de lactate și comerțului în general.
Pentru că în cadrul unei economii de piață, distribuitorii produsului final nu au nici un interes sau stimulent pentru a plăti mai mult pentru materia primă achiziționată de la fermieri. Din punct de vedere economic este mult mai eficient să se investească bani în marketing și alte investiții, pentru a promova creșterea proprie.