Fiecare companie care produce ochelari știe că un design câștigător trebuie să încorporeze atât un simț al modei cât și o înțelegere profundă a elementelor ergonomice.

Toate companiile majore de tehnologie care lucrează la așa ceva caută să reducă rezistența la dopție pentru că planul este ca ochelarii AR să devină interfața universală din viețile noastre de zi cu zi, spune Air Grobman, CEO-ul Lumus, o companie israeliană care produce display-uri transparente pentru ochelari inteligenți și care dezvoltă în prezent astfel de dispozitive pe cont propriu.

Lupta se duce între funcționalitate imersivă și un design care să nu fie deranjant, care să fie chiar atrăgător. Ceea ce se dorește a se obține în final nu este doar ceva ce se aseamănă, să zicem, cu o pereche de ochelari Gucci, dar are funcționalitatea care îmbunătățește viața într-un mod semnificativ.

În prezent, așa ceva necesită compromisuri. Cele mai bune display-uri AR necesită un hardware optic voluminos pentru a optimiza rezoluția și pentru a oferi un unghi larg de vizualizare. Acest lucru face posibile tot felul de lucruri interesante în realitate augmentată. Dar versiunile primitive, precum casca Meta 2 AR, arată mai mult ca și un Oculus Rift cu o pereche de ochelari Warby Parkers.

Display-urile AR mai subțiri, precum cele folosite în Google Glass, se simt mai natural la purtare, dar ei se situează peste sau chiar lângă câmpul normal de vedere, deci sunt mai puțin imersivi și mai puțin funcționali. Adăugând alte funcționalități la acești ochelari, precum un microfon, o cameră decentă și diferiți senzori – toate acestea cresc dimensiunile exterioare și fac tot mai dificilă sarcina de a crea ceva comfortabil sau elegant.

https://www.wired.com/story/why-augmented-reality-glasses-look-so-bad/