Revolta transportatorilor bihoreni si solutia casei de                avocatura Vintu & Crisan

Bihorul este un judet relativ linistit, pana cand, ca si ardeleanul get beget, e calcat pe coada. In cazul de fata, coada, e regula jocului cu diurna transportatorilor nederanjata de 25 de ani si pe care, la sfarsitul lui 2014, ANAF-ul incearca sa o deturneze in venit salarial impozabil ca atare.

Luni, in Cetatea Oradiei, la sediul FPB am vazut o mare incarcatura de revolta emotionala nu pentru ideea controlului ci pentru ideea schimbarii regulilor in timpul jocului si mai ales si cu un grad de retroactivitate strigator la cer. Cei aproape 100 de transportatori participanti la intrunirea organizata de UNPR au fost de mare bun simt solicitind nimic altceva decat o clarificare pe viitor a modului de acordare a diurnei si in ce conditii aceasta devine sau se interpreteaza ca salariu.

“Practic nu avem nevoie de interpretari ale legii ci de o exprimare clara prin text a acesteia”, spunea unul dintre participanti.

Dar ce spune Societatea Civila Profesionala de Avocati VINTU & CRISAN, casa de avocatura bihoreana cu experienta in domeniul dreptului fiscal si al muncii, partener al FPB, despre aceasta situatie care risca sa devina fenomen de masa:

“Conform art. 55 al. 4 din Legea 571/2003 în forma anterioara modificării acestuia prin OG 8/2013 ( 01.02.2013) reglementează ca fiind neimpozabile din punct de vedere al impozitului pe venit „sumele primite de angajaţi pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare a indemnizaţiei primite pe perioada delegarii” fara a institui un plafon pană la care aceasta scutire de impozit pe venit este aplicată. Astfel scutirea de impozit pe venit în acceptiunea art. 55 al. 4 din Legea 571/2003 pană la data de 01.02.2013 era totală putându-se stabili în mod liber nivelul indemnizaţiei de delegare de care beneficiază angajatul delegat , indemnizaţie care era scutită de impozit pe venit.

Începând cu data de 01.02.2013, momentul modificarii art. 55 al. 4 din Legea 571/2003, scutirea de impozit pe venit se aplică doar asupra sumelor primite de angajaţi pe perioada delegarii în interesul serviciului ca indemnizaţie si orice alte sume de aceeasi natură în limita a 2,5 ori nivelul legal stabilit prin Hotarare a Guvernului pentru personalul din insitutiile publice , precum si cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare.

Alte detalii imediat dupa zambetul scurt ……

——————————————————————————————————————–

………emotia transportatorilor este legata si de interpretari exagerate care-i poate duce in alta parte conform unui vocalist care a dorit sa ramina anonim……

Deci corurile reunite ale DNA si DIICOT si-au tras un imn nou, care suna asa…

CINE-I NASCUT IN IANUARIE, HAI SUS, HAI SUS….

CINE- IN FEBRUARIE…

——————————————————————————————————————–

În esenţă art. 55 al.4 din Legea 571/2003 ne spune ca sunt scutite de la impozit pe venit indemnizaţia de delegare precum şi orice alta sumă de aceeaşi natură ( in cuantum de 2,5 ori nivelul legal) plus cheltuielile de transport si cazare.

Este de observat ca în ceea ce priveste „nivelul legal stabilit prin HG” ( extern) prin H.G. 518/1995 se face o diferenţiere netă între ce înseamnă diurna ( acoperirea costurilor de hrană, a celor mărunte uzuale, precum şi costul transportului în interiorul localităţii în care isi desfasoara activitatea) si ce înseamnă cazarea ( plafonul de cazare ).

Deşi în practica societăţilor de transport „diurna”, considerată de acestea ca fiind cea impusă de lege, este de 35 Euro x 2,5 respectiv 87,5 Euro, raportându-se acest calcul la diurna categoria I prvăzută de Anexa I la HG 518/1995, din punct de vedere jurirdic, noţiunea de „orice altă sumă de aceeaşi natură” poate duce la includerea in această categorie – strict sub aspectul calculării indemnizaţiei scutită de impozit pe venit – şi a plafonului de cazare astfel încât să se realizeze o mărire a cuantumului la care se raporteaza procentul de 250% ( 2,5 ori).

Problema fundamentală în ceea ce priveşte transportul rutier de mărfuri şi salariaţi societăţilor de transport este însă faptul că organele fiscale tind la recalificarea „diurnei” în venit salarial prin prisma neîndeplinirii condiţiei de „delegare”. Se susţine din partea ANAF faptul că, ca urmare a naturii intrinseci a profesiei de şofer profesionist în transportul internaţional se exclude „ab intitio” posibilitatea ca acesta să fie delegat pe perioada realizării activităţii sale uzuale. Astfel, neavând un loc de muncă fix nu poate fi subiect al delegării adăugând la acest raţionament şi faptul că instituţia delegării presupune o activitate temporară.

În fapt se mută discuţia din domeniul dreptului fiscal în domeniul dreptului muncii.
Apreciem ca fiind discutabil acest raţionament în special în acele cazuri în care în cuprinsul contractului individual de muncă este stabilit ca „locul muncii”sediul angajatorului sau un punct de lucru al acestuia. În cazul în care locul muncii în cadrul contractului de muncă este stabilit ca fiind o locaţie fixă, orice prestare a muncii în afara acestuia trebuie să fie considerată a fiind o delegare, în raporturile de muncă practica judiciară interpretând clauzele privitoare la salarii şi alte indemnizaţii în favoarea salariaţilor.

Posibilitatea de a recalifica a diurnelor acordate soferilor profesionisti este bazată pe art. 11 al. 1 din Codul fiscal, însă în conformitate cu opinia Ministerului Finanţelor Publice adresată ANAF , recalificarea va trebui efectuate în mod particularizat în raport de conţinutul economic al activităţii desfăşurate, cu alte cuvinte raportat la salariul de încadrare al fiecărui angajat în parte, în esenţă dacă salariul de încadrare este net inferior diurnei , recalificarea diurnei în venit salarial va fi mai mult decât probabilă.

În concluzie, pe baza ultimelor tendinţe ale organelor fiscale în ceea ce priveşte soluţia problemei diurnelor şoferilor profesionişti, bariera care trebuie depăşită este cea a calificării muncii şoferului profesionist ca fiind efectuată în baza unei delegări date de către angajator, ca fiind o muncă prestată în afara locului de muncă stabilit în cadrul contractului individual de muncă. O dată ce această barieră este depăşită scutirea de impozit a indemnizaţiei de deplasare şi a oricăror sume de aceeaşi natură, pentru diurnele acordate dupa data de 01.02.2013, devine o operaţie matematică de raportare la sumele prevăzute în HG 518/1995 , putând să existe – în caz de necesitate – şi o discuţie privind extinderea sumei considerate ca fiind acordate personalului din instituţiile publice cu adăugarea la diurna de 35 Euro şi a plafonului de cazare.”

Redactia IVOLINE deschide un forum al acestei teme in care fara nici o formalitate de inscriere asteptam opiniile si sugestiile dvs pe aceasta tema la sectiune de comentarii, care trebuie inchisa cat mai repede, ca revolta emotionala a transportatorilor sa ramina doar la nivel vocal si sa nu sa se transforme in perturbator al transporturilor in Romania . Acestya este un prim articol care face parte din seria dedicata acestei teme, la care vom avea si punctul de vedere al finantistilor, si nu numai.