Domn’ părinte, ştiţi… mi-a murit câinele şi aş vrea o mică înmormântare creştinească, aşa… după cum se cade.
Preotul îi răspunde:
-Mai Ioane, eu am avut bunăvoinţă şi te-am ascultat, dar du-te mă dracului şi îngroapă-l undeva, unde ai mai văzut tu înmormântare la câini, cu popă?
Merge Ioan acasă şi a doua zi, vine iar:
-Domn’ părinte, apoi io, m-am gândit că totuşi… o mică slujbă acolo, nu se poate?
Preotul:
-Mai Ioane, du-te unde-i vrea, du-te caută-ţi pe cine-i vrea, să ţi-l îngroape, du-te la neoprotestanţi şi nu mă mai bate la cap.
Ioan se îndreaptă spre uşă supărat şi zice:
-Apoi, dacă aşa stă situaţia, eu cu nevastă-mea am strâns, cu greu, vreo 3000 de euro pentru înmormântarea lui AZORICĂ…
Preotul:
-Apoi mă, stai aşa, despre AZORICĂ-i vorba? No stai aşa mă..!. că Azorică-i câine ortodox, mă!