Activitatile de cercetare – dezvoltare beneficiaza din acest an de scutirea de impozit pe profit care, aplicata alaturi de scutirea de impozit pe venit pentru salariatii cercetatori si programatori, ar putea insemna un deceniu de “tax holiday” pentru companii. In Codul fiscal exista, deja, de cativa ani, si alte mecanisme menite sa impulsioneze domeniul cercetarii – dezvoltarii, insa din cauza dificultatilor pe care companiile le-au intampinat in practica, rezultatele privind aplicarea acestora au fost modeste, in timp ce noua facilitate pare mult mai usor de implementat.
Avantajele combinate ale scutirii de impozit atat pe profit, cat si pe veniturile angajatilor vin in intampinarea solicitarilor mediului de afaceri. Conform Deloitte CE Research & Development Survey realizat anul trecut, peste doua treimi dintre respondenti afirmau ca stimulentele fiscale i-ar motiva sa investeasca. Totusi, companiile sunt inca reticente sau nu sunt familiarizate cu prevederile recent intrate in vigoare. In acest sens, studiul Deloitte citat arata ca aproape jumatate dintre respondenti nu erau la curent cu facilitatile fiscale si nu beneficiau de ele. Pe de alta parte, experienta pe care unele companii au avut-o incercand sa utilizeze facilitatile existente in Codul fiscal pana in acest an nu a fost incurajatoare.
Ce s-a intamplat cu facilitatile existente si pana in 2017
Astfel, Codul fiscal prevede de cativa ani doua mecanisme de stimulare pentru cercetare – dezvoltare prin care statul si-a propus sa sprijine indirect si sectorul privat: supradeducerea (i.e. deducerea suplimentara la calculul impozitului pe profit a 50% din valoarea cheltuielilor eligibile pentru cercetare – dezvoltare) si amortizarea accelerata (i.e. deducerea a 50% din valoarea echipamentelor utilizate pentru cercetare – dezvoltare in primul an de utilizare, iar restul linear pe durata de viata a acestora).
Principala dificultate care a dus la neutilizarea acestor mecanisme pe scara larga consta in faptul ca societatile care intentioneaza sa aplice facilitatile nu au siguranta ca autoritatile fiscale nu vor veni ulterior sa reconsidere aceste activitati ca nefiind de cercetare-dezvoltare. Emiterea cu intarziere a normelor de clarificare sau neclaritatea acestora au determinat firmele sa priveasca cu retinere facilitatea referitoare la deducerea suplimentara a cheltuielilor.
O alta limitare a fost ca, pana anul trecut, pentru a beneficia de deducerea suplimentara, ar fi trebuit ca activitatile de cercetare – dezvoltare sa duca la rezultate capitalizate in beneficiul propriu al companiei ceea ce excludea contractarea catre terti. In practica, numeroase companii, de exemplu de dezvoltare de software, din industria auto sau farmaceutica, subcontracteaza catre alte companii din grup sau terti, rezultatele activitatilor de cercetare-dezvoltare fiind transferate clientilor in schimbul unui pret care se reflecta in veniturile impozabile. Autoritatile fiscale au apreciat ca facilitatea nu ar trebui aplicata daca rezultatele nu au fost in beneficiul propriu pe motiv ca drepturile de proprietate intelectuala nu raman la societatea din Romania.