Dramele sunt iubite de cei care merg la cinema sau la teatru. Dar ce dau oamenii bani și își sacrifică timpul liber ca să simtă suferință? Răspunsul vine de la psihologi.

Oamenii care privesc la filme dramatice împreună cu alți oameni își ridică pragul durerii și își majorează coeziunea cu grupul respectiv. Stimularea emoțională crește producția de endorfine la nivelul creierului, concluzionează pshilogii englezi de la Universitatea Oxford, după o serie de experimente. Acest efect se aseamănă cu cel ce apare atunci când cântăm, dansăm sau râdem.

Poveștile și dramele sunt o parte importantă a societăților umane, scrie echipa din jurul lui Robin Dunbar în jurnalul de specialitate “Open Science” al British Royal Society. Pentru astfel de experiențe oamenii dau bani ca să meargă la cinema sau teatru.

Astfel de obiceiuri își au originea din vremea când oamenii primitivi se adunau în jurul focului pentru a asculta povești. Cunoștințele și experiențele comune sunt parte din mecanismul care leagă prietenii și comunități, mai adaugă echipa.

Pentru a demonstra acest lucru, cercetătorii au ales 68 de persoane cărora le-au prezentat filmul “Stuart: A Life Backwards”, o tragedie care prezintă viața unui infractor labil psihic și lipsit de adăpost, din copilărie până la viața de adult. Bărbați și femei au vizionat filmul dramatic în grupuri de doisprezece persoane. Pentru comparație, unele grupuri de control au vizionat filme documentare.

Sondajele efectuate înainte și după vizionarea filmelor au arătat că tragedia a sporit semnificativ sentimentul de coeziune al spectatorilor, filmele documentare deloc. În așa-numitul test Wandsitz, în care un participant simulează că ia loc pe un scaun dar de fapt stă cu spatele lipit de un perete, cercetătorii au testat pragul durerii pentru participanții la experiment.

Filmul dramatic a sporit pragul durerii înregistrat în teste cu circa un sfert, de la un maxim de 79 de secunde suportate înainte de film la 100 de secunde după vizionarea acestuia. Grupurile de control nu au prezentat nici în acest caz nici un fel de efect special.

O toleranță ridicată la durere a fost pusă pe seama endorfinelor, deci pe seama prezenței în creier a substanțelor care alină durerea. Astfel că efectul vizionării de filme dramatice se aseamănă momentelor când dansăm, cântăm sau râdem. Echipa suspectează că prima dată creierul eliberează endorfine și apoi întârește sentimentul de grup.

http://www.n-tv.de/wissen/Filmdramen-lassen-Endorphine-fliessen-article18684726.html