Majoritatea unităţilor administrativ teritoriale mici din ţară nu au strategii care să pregătească proiecte cu care să fie accesaţi banii comunitari ce sunt alocaţi în exerciţiul de finanţare 2014 – 2020, respectiv 33 de miliarde de euro la nivel naţional.

O analiză realizată de MEDIAFAX reflectă faptul că între Centru şi provincie există o distanţă ca de la cer la pământ în materie de personal profesionalizat pentru accesarea banilor europeni pe care România îi are alocaţi în perioada următoare pentru proiecte din fonduri structurale şi nu numai.

Dacă la nivelul ministerelor şi al celorlalte structuri centrale s-au pregătit deja planurile strategice pentru stabilirea direcţiilor de finanţare, ba chiar s-au deschis, în unele ministere, cum ar fi acela al Agriculturii, programe punctuale de finanţare, nu acelaşi lucru se întâmplă în localităţile mici, sărace, unde se simte acut lipsa investiţiilor în infrastructură. Vorbim aici despre cele 80% din comunele României, în care drumurile sunt presărate cu gropi sau n-au cunoscut niciodată asfaltul, şcolile şi grădiniţele, spitalele şi dispensarele au toaleta în fundul curţii, iar locurile de muncă lipsesc cu desăvârşire.

Mai grav, în localităţile în care aleşii locali n-au cunoştinţe în administraţie publică, primăriile însăşi fiind declarate în faliment, comunităţile fiind alcătuite în majoritate din persoane cu posibilităţi reduse de trai, instituţia locală abia dacă numără zece angajaţi, din care nici jumătate n-au studii superioare, darămite şi cursuri de expert în achiziţii publice, fonduri europene ori management de proiect. Sub protecţia anonimatului, mulţi sunt funcţionarii publici de execuţie din teritoriu care susţin că ar pleca şi mâine din administraţia publică fiindcă aici salariile sunt nemotivante, în schimb răspunderea şi cererea de muncă sunt peste nivelul de pregătire.

Stadiul absorbţiei fondurilor europene în exerciţiul de finanţare 2007 – 2013, pe fonduri structurale, se prezintă în felul următor: alocarea totală s-a ridicat la 19.057.658.140 euro, din care avansul încasat de la Comisia Europeană a fost de 2.105.874.015 euro, fiind transmise către CE cheltuieli de 14.614.605.868 euro, ceea ce a dus la rambursări de la Comisie de 13.049.712.895 euro, cu o rată a încasărilor în avans de la CE de 79,52, ceea ce a dus, în fapt, la o rată efectivă de absorbţie de 68,47%, spune Ioana Pâslaru, expert în comunicare în cadrul Unităţii de Comunicare Publică şi Informare privind Instrumentele Structurale din Ministerul Fondurilor Europene.

Harta fondurilor europene din exerciţiul de finanţare încheiat, 2007 – 2013, închis efectiv la finele lunii iunie 2016, demonstrează că au reuşit să acceseze banii europeni acele primării şi consilii judeţene care au apelat la firme specializate pentru a-şi întocmi strategiile de dezvoltare sau care au angajat strategi pe care i-au plătit ca la carte.

De exemplu, Cluj are o Direcţie de Dezvoltare Locală cu10 angajaţi, cu atribuţii în întocmirea strategiilor şi a planurilor de dezvoltare, identificare liniilor de finanţare, scrierea proiectelor şi implementarea acestora. Salariile strategilor de la Cluj sunt motivante: ”Personalul din autorităţile administraţiei publice centrale, din structurile din subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale şi din instituţiile publice locale, nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare, precum şi din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat rambursabile sau nerambursabile, beneficiază de o majorare a salariului de bază cu până la 75 %, iar începând cu 1 ianuarie 2011, în locul majorării de până la 75 %, de o majorare de până la 25 de clase de salarizare suplimentare aplicată la salariul de bază lunar, proporţional cu timpul efectiv alocat realizării activităţilor pentru fiecare proiect, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat, fără a depăşi durata maximă a timpului de lucru prevăzută de normele legale în vigoare şi fără a depăşi în total numărul maxim de clase de salarizare”.

O radiografie a nivelului de profesionalizare a administraţiei în materie de acces fonduri comunitare arată însă că puţine sunt instituţiile publice în care se poate vorbi despre echipe sudate de specialişti care să scrie, implementeze şi să monitorizeze la nivel local, în cadrul unor autorităţi contractante, proiecte de anvergură, strategice, care să nu sufere corecţii şi să reprezinte adevărate exemple de bune practici. Şi la Cluj, din proiectele implementate în exerciţiul financiar trecut, au fost cazuri în care s-a impus corecţia bugetară, iar unele proiecte încă sunt în litigiu.

Strategiile de dezvoltare sunt cu atât mai importante cu cât timpul până la deschiderea tuturor liniilor noi de finanţare s-a redus semnificativ, iar noile proiecte mari, de infrastructură, nu pot fi depuse dacă n-au fost deja incluse în planul de investiţii al localităţii pentru anul în curs, respectiv în strategia de dezvoltare locală, strategie care ar trebui să conţină o viziune de ansamblu asupra modului în care se va dezvolta localitatea, iar această strategie trebuie, la rându-i, inclusă în aceea judeţeană, naţională, europeană… Pe scurt: cine n-are strategia ”la cheie”, riscă să rămână în afara finanţării din exerciţiul 2014 – 2016, în cadrul căruia România va primi aproximativ 33 miliarde euro. Cât despre pregătirea unor drafturi de proiect pentru atacarea noilor programe financiare, tot despre strategie este vorba.

Potrivit Ministerului Fondurilor Europene, pentru cadrul financiar 2014 – 2020, România are alocate circa 33 miliarde de euro pe programe operaţionale după cum urmează: FEDR- 11,2 mld. euro, FC- 8,1 mld. euro, FSE- 4,7 mld. euro, Politică Agricolă Comună- 8,127 mld. euro, pilonul al II-lea, la care se adaugă 12,529 mld. euro aferente plăţilor directe din pilonul I, Fondul European pentru Pescuit şi Afaceri Maritime- 0.17 mld. euro şi Fondul European pentru Ajutorarea Persoanelor Defavorizate- 0,41 mld. euro.

Sunt şi cazuri în care primării mai mici, dar mai apropiate de centru, au făcut tot posibilul pentru a rămâne conectate la fondurile comunitare şi pe lângă strategii proprii au apelat şi la firme de consultanţă, e drept, utilizând bani publici.

Cert este că niciuna din strategiile elaborate de localităţile mici nu este produsul efectiv al autorităţii, şi asta fiindcă instituţiile respective n-au capacitatea de a acoperi toate programele operaţionale în care ar fi eligibile: ori sunt puţini strategi, ori sunt puţini experţi în achiziţii publice, astfel încât se impune deseori ca unitatea administrativ-teritorială să apeleze la specialişti externi, ceea ce presupune o nouă încărcătură bugetară. Încărcătură pe care nu şi-o permite orice autoritate publică locală.

Aşa se face că în anumite zone, cum ar fi în Sud Est, localităţile mici au apelat la ONG-uri, aşa numitele Grupuri de Acţiune Locală, care să le compună strategii şi să le găsească linii de finanţare, plătind doar cotă parte din propiectele câştigate. Aici, dezavantajul este că strategia localităţii nu este singulară şi există riscul ca anumite comunităţi – care sunt eligibile pe o serie de linii – să nu poată câştiga finanţări fiindcă n-au viziune specifică prinsă în strategie.

Cert este că încă mai sunt multe comunităţi locale care abia bâjbâie în materie de accesare fonduri nerambursabile, ori Comisia Europeană a scos parte din programe la liberul acces al autorităţilor contractante, ba chiar, unele ministere, cum ar fi acela al Agriculturii, au şi închis unele programe şi au intrat în etapa de evaluare a proiectelor, fiindcă şi-aşa exerciţiul financiar 2014 – 2020 s-a deschis târziu, preconizându-se un nivel maxim de implementare până în 2022.