În România, nu există la ora actuală o definire clară a distribuitorului

Î

Distribuitorul este considerat, în România, acel samsar care se duce și cumpără în Piața Obor și vinde mai departe, pentru că nu există la ora actuală un statut al distribuitorului în legislația specifică, însă acest lucru trebuie reglementat, a declarat, joi, președintele Asociației Companiilor de Distribuție de Bunuri din România (ACDBR), Ovidiu Gheorghe, la o dezbatere de profil organizată la Academia de Studii Economice.

 

“Distribuitorul este considerat acel samsar care se duce și cumpără în Piața Obor și vinde mai departe, pentru că nu există la ora actuală un statut pentru distribuitor în legislația specifică, respectiv OUG 99. Intrăm în codul CAEN ca și comercianți de bunuri cu ridicata sau cu amănuntul, dar dacă nu am fi, de la consumator la producător ar fi greu să ajungă produsele. În prezent, nu există o definire clară a noțiunii juridice a distribuitorului. Cea din Codul consumului este din anul 2004, dar pe care trebuie să lucrăm, deoarece distribuitorul este definit ca operatorul economic din lanțul de distribuție a cărui activitate profesională nu afectează caracteristicile produsului. Eu nu o înțeleg și sunt absolvent de drept, deci trebuie să lucrăm un pic pe ea”, a precizat Gheorghe.

Acesta s-a referit și la abuzul de poziție dominantă exercitat de marile lanțuri de magazine, ceea ce va duce la dispariția magazinelor de proximitate și implicit a produsului tradițional românesc.

“Ne dorim UE, milităm pentru politicile și principiile europene, dar este bine și important pentru această țară să așezam pe principii corecte relația dintre furnizori, distribuitori și celelalte canale de distribuție și numesc aici supermarketurile. Superaglomerarea în traficul urban este cauzată de dezvoltarea haotică a supermagazinelor. Există foarte multe supermarketuri pe o arie de numai un kilometru. În aceste condiții nu mai crește nimic la umbra acestor nuci, și o spun așa pentru că am experiența din agricultură. Vrem noi să nu mai crească magazinele de proximitate? Studiile arată că falimentul cel mai des întâlnit este la micii comercianți. Vrem să nu mai avem magazine de specialitate? Atunci să nu intervenim. Îmi spun colegii din distribuție, din mediul asociativ, că e buna inițiativa, dar este târziu. Da, poate este târziu, dar peste 10 ani o să ne adunăm din nou la ASE și o să facem același lucru sau facem acum ceva? Consider că legislația nu mai este acordată cu realitatea socio-economică din țara noastră”, a spus Gheorghe.

În opinia acestuia, Consiliul Concurenței ar trebui să facă “teste de competiție”, nu doar analize pe fuziuni și achiziții de magazine.

“Trebuie făcut un test de competiție, respectiv ce suprafață de vânzare alocăm și la ce număr de locuitori. Noi vom sprijini Consiliul Concurenței ca să vină cu picioarele în realitate. Nu pot să mai ies din casă că dau în parcarea de la supermarket. Nu pot să mai cumpăr brânza tradițională că nu o găsesc în supermarket, deși eu vreau să mănânc românește”, a adăugat șeful Asociației.

Nu în ultimul rând, acesta a cerut oficialilor de la Ministerul Agriculturii să transmită câți dintre beneficiarii de fonduri europene prin PNDR reușesc să își vândă produsele și prin ce canale de comerț.

“Dacă îmi fac vie și fac vin, dar nu reușesc să îl vând, fără suportul distribuției, înseamnă că am cheltuit bani, poate, fără efect în economie”, susține Ovidiu Gheorghe.

În legătură cu lipsa unui cod CAEN specific, șeful Asociației a adăugat că s-a găsit o soluție împreună cu INS prin care se poate dezvolta în actul normativ de profil ceea ce înseamnă distribuție.

Asociația Companiilor de Distribuție de Bunuri din România (ACDBR) are în componență 34 de membri, o cifră de afaceri de circa 500 de milioane de euro, aproape 5.500 de angajați și o flotă auto de aproximativ 3.600 de autovehicule. De asemenea, există peste 45.000 de clienți care asigură “distribuția tradițională” a bunurilor de larg consum pe teritoriul național.

Piața distribuției tradiționale din România, în valoare de aproape trei miliarde de euro, este generată de circa 150 de operatori economici, regiunile Muntenia și Transilvania fiind acoperite de 21% din companii și respectiv de 19%, potrivit datelor furnizate de Asociația Companiilor de Distribuție de Bunuri din România (ACDBR).

În ultimii trei ani ani, piața românească de FMCG (Fast-moving consumer goods; bunuri de consum cu mișcare rapidă — n. r.) a înregistrat o creștere valorică de 3-4%, iar marja medie de profitabilitate a fost de 2,35%.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

84 − 77 =