Angajaţii cu normă întreagă ar putea lucra 38 de ore pe săptămână, în loc de 40 de ore, fără a le fi diminuat salariul şi cu posibilitatea de a opta pentru repartizare inegală a timpului de muncă, potrivit unui proiect depus de liberalii Alexandru Pereş şi Dan Coriolan Simedru la Senat. ”Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi, de luni până joi, iar vinerea este de 6 ore, şi de 38 de ore pe săptămână, fără afectarea salarizării aflate în plată”, potrivit iniţiativei legislative de modificare a articolului 112 din Codului Muncii.
Potrivit proiectului de lege repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este de 8 ore pe zi de luni până joi şi de 6 ore vinerea, cu două zile de repaus şi, în funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, angajaţii ar putea opta şi pentru o altă variantă de repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 38 de ore pe săptămână.
Cât priveşte modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 38 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate, acesta va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absenţa acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern, potrivit sursei citate.
”Scopul primordial al propunerii legislative este acela de a sprijini salariaţii în lupta lor cu stresul inerent de zi cu zi, prin consolidarea programului de relaxare, dar nu în detrimentul muncii”, susţin iniţiatorii în expunerea de motive a proiectului de lege. Cei doi liberali dau ca exemplu statele europene care, ”pentru contracararea efectelor crizei economice resimţite de populaţie”, au redus timpului de lucru şi au flexibilizat programul de muncă. Parlamentarii au dat exemplu mai multe state europene care au redus deja numărul de ore de muncă săptămânale. Angajații din Olanda lucrează doar 29 de ore pe săptămână, în timp ce angajații din Danemarca și Norvegia doar 33.
”Ar trebui ca şi membri activi ai societăţii româneşti să beneficieze de aceste facilităţi”, susţin iniţiatorii proiectului. Potrivit expunerii de motive, ”astfel se asigură o protecţie în plus sănătăţii fizice şi mentale a salariaţilor inducându-se, deopotrivă, starea de bine şi optimismul, lucruri care se vor materializa pozitiv prin creşterea calităţii şi productivităţii muncii”.
Conform unei statistici Eurostat din anul 2005, invocată de cei doi liberali, media europeană (în 25 de state UE) este de 37,9 ore lucrate săptămânal, în timp ce în România numărul acestora este de 41,1 de ore de lucru pe săptămână. Iniţiatorii mai argumentează că familiile – în special cele cu copii – ar avea posibilitatea de a petrece mai mult timp împreună. Aceştia mai invocă şi un studiu realizat de University College London potrivit căruia salariaţii care lucrează multe ore se supun unui risc crescut de accident vascular cerebral (AVC).
”România ocupă locul trei în Europa, după Bulgaria şi Macedonia, atât la incidenţa AVC, cât şi la mortalitatea secundară bolilor cardiovasculare. (…) Îngrijorător este că incidenţa AVC a crescut în rândul persoanelor cu vârstă de sub 30 de ani. 31% din numărul total de pacienţi cu AVC au vârstă cuprinsă între 20-64 de ani, exact plaja de vârstă a membrilor activi ai societăţii, în creştere cu 6% faţă de anul 1990”, potrivit expunerii de motive.
Suedia, Franţa şi Germania sunt printre ţările care au măsuri privind reducerea duratei săptămânii de lucru şi flexibilizarea timpului de muncă fără reduceri salariale, mai spun iniţiatorii în expunerea de motive. Senatul este prima Cameră sesizată, Camera Deputaţilor fiind forul decizional.