Numărul companiilor care au o situație financiară atipică este extraordinar de mare

Numărul companiilor active din economia românească s-a dublat în perioada 1994 – 2016, de la 300.000 până la peste 600.000, pe fondul creșterii companiilor care au capitaluri negative, a declarat, sâmbătă, Eugen Rădulescu, directorul Direcției de stabilitate financiară din cadrul Băncii Naționale a României (BNR).

Potrivit unui raport prezentat de oficialul BNR, în 2016, aproximativ 44% dintre companiile din România, aproximativ 276.500, erau companii cu capitalul propriu sub limita reglementată, care au datorii de 355,7 miliarde lei, echivalentul a 43% din totalul datoriilor companiilor, ceea ce reprezintă “o slăbiciune structurală majoră”.

“Avem o situație paradoxală și cu totul inexplicabilă. Numărul, ponderea și valoarea întreprinderilor care au o situație financiară, noi am denumit-o atipică, este extraordinar de mare. Una din problemele esențiale este că nu avem constrângeri bugetare tari la nivel de întreprinderi”, a spus Eugen Rădulescu, în cadrul unui seminar organizat la Sinaia de Consiliul Concurenței și Consiliul Patronatelor Bancare din România.

Eugen Rădulescu a subliniat că 26% dintre companiile din România au o cifră de afaceri zero, 42% nu au niciun angajat, iar 100.000 de întreprinderi sau 16% din totalul companiilor din România, îndeplinesc toate cele trei criterii cumulate, respectiv capital negativ, cifră de afaceri zero și niciun angajat.

“Aceasta înseamnă că avem o constrângere bugetară extrem de slabă și că aceste 100.000 de întreprinderi au 65 de miliarde de lei datorii. După părerea mea, ar trebui ca autoritatea publică să fie cu mult mai activă. Unul din lucrurile la care mă gândesc este că întreprinderile care nu au capitalul la nivel reglementat, să nu mai aibă dreptul acționarii să le împrumute, să poată să vină cu bani numai sub formă de aport de capital”, a precizat Eugen Rădulescu.

Oficialul BNR susține că toate aceste companii care se află într-o situație atipică nu pot lua credite de la bancă, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care intermedierea bancară în România este la un nivel scăzut.

Potrivit cifrelor oficiale, în primul trimestru al acestui an, ponderea activelor sectorului bancar în PIB era de 51% în România, cel mai scăzut din UE, comparativ cu 102% din PIB în Bulgaria și 261% în Uniunea Europeană. De asemenea, România este pe ultimul loc în UE și după ponderea creditului neguvernamental în PIB, 28%, față de 98% în UE.

Pe de altă parte, președintele Raiffeisen Bank România, Steven van Groningen, a subliniat că este ceva normal în orice societate ca nu toate firmele să aibă succes la început, dând exemplu cazul mai multor antreprenori de succes din SUA care au dat faliment cu primele lor companii.

“Problema cu România este că trebuie să ne hotărâm odată ce vrem. Pe cine vrem să sprijinim? Cei care produc sau cei care nu produc? Ce facem cu cei care au datorii și nu pot plăti?”, a spus Steven van Groningen. El a adăugat că este normal ca unele firme să intre în insolvență, însă acționarii trebuie să aibă acces la un proces care este eficient și rapid de deblocare a resurselor prin insolvență sau faliment. “Din păcate, însă, procedurile de insolvență în România durează foarte mult și este un proces foarte costisitor și în multe cazuri nu se recuperează foarte mult la sfârșit”, a precizat președintele Raiffeisen Bank România.

La rândul său, Sergiu Manea, președintele executiv al BCR, a vorbit despre crearea unei culturi antreprenoriale sustenabile în România și în acest sens a oferit ca exemplu poveștile de succes ale antreprenorilor români. “Țările cu o cultură antreprenorială și cu o reprezentare mare a antreprenoriatului în crearea de Produs Intern Brut sunt țări de succes. Datoria tuturor decidenților este să creeze un context în care antreprenorii români să poată să aibă succes și nu să se zbată să supraviețuiască”, a spus Sergiu Manea.

În opinia acestuia, un pas important în acest sens este legea holdingului fiscal care ar trebui adoptată cât mai repede. De asemenea, este nevoie de crearea unui sistem de fiscalitate cât mai simplu, clar și predictibil, la fel de important fiind și crearea unui context la nivel macroeconomic, respectiv infrastructură, educație și calitatea vieții.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

39 − = 33