Fara sa fiu carcotas, am simtit o oarecare mandrie de localnic cand am traversat toate etajele parcarii supraetajate din centrul Oradiei.Trec peste faptul ca primaria e  parca blestemata sa aiba probleme cu planicitatea suprafetelor, peste faptul ca bine mersi puteau sa se faca pantele catre gurile de scurgere si asa ascundeau defectul, trec peste faptul ca inca nu e chiar foarte poroasa suprafata pardoselii, dar peste un lucru chiar nu pot trece.

Acesta tine de creier, de  nimic altceva-intri in noua parcare cu acelasi sistem electronic, ca si cel din parcarea fostului  teatru de vara, adica prost, ca trebuie sa iti faci rabdare pana nimeresti plimbarea mainii prin fata scanerului si sa se ridice bariera.Ok sa zicem ca face parte din parabola ca “nu ai cum sa te simti fericit decat doar daca simti ce-i nefericirea”.

Toate ca toate, dar pana la momentul cu nefericirea, stiam de la portar ca parcarea e libera-ok si asta, dar daca e libera, de ce mai tii barierele? Pentru exercitiu, se va spune.

No bun, dar sa punem punctul pe i – dupa ce ca nu am gasit usor parcarea, aceasta nefiind deloc semnalizata cu panouri (daca ar fi electronice ca dincolo sa vad cate locuri mai sunt libere-ar fi si mai  frumos), intram noi, amandoi oameni chiar umblati prin lume, si dupa turul de onoare, dam sa iesim, si tot da colegul cu bonul de la intrare prin automat, de credeam ca am venit la fitness nu in parcare. Intr-un final vine “creierul mobil” al parcarii si ne lumineaza-TICHETUL TREBUIE VALIDAT-OOPS, NUMA LA TOT FELUL DE COMISII MI-A SARIT GANDUL, dar omul, paznicul, se referea la casa, care desigur a trebuit sa vina cu mine sa mi-o arate caci evident nu este nici un indicator catre casa dar si nici un afis care sa ma previna de necesitatea de validare . Asa ca, daca administratorul nu face ce am scris aici, va rog sa apreciati ca cel putin v-am avertizat.

ATENTIE: ACEST ARTICOL NU ESTE UN PAMFLET, E REALITATEA INTOCMAI.

——————————————————————————————————————————————————————————

….daca totul era ok iesirea din parcare ar fi fost cea mai rapida din lume….

– Conferinta mondiala pe tema :

“care este cel mai rapid lucru din lume”. Primul conferentiar:

– Gandul.

– Cum asa?

– Te gandesti la cineva si nici nu-ti dai seama cand o faci.

– Asta asa este. Aveti dreptate. Al doilea:

– Clipitul e cel mai rapid.

– De ce anume?

– Nici nu-ti dai seama cand clipesti, atat de rapid e.

– Da, interesant, apreciem contributia dvs. Al treilea:

– Lumina!

– Puteti explica?

– Da, cum apesi pe intrerupator cum se umple toata camera de lumina. Adica e ceva foarte rapid, nici nu-ti dai seama.

– Da, foarte interesant! Va multumim. Al patrulea:

– Cum sa va spun eu, dupa parerea mea, diareea e cel mai rapid lucru. – !!!??? (consternare)

– Pai, domnilor, aseara m-am ****t pe mine si n-am avut timp nici sa ma gandesc, nici sa clipesc si nici sa aprind lumina.