Puciuri și lovituri de stat în Turcia (cronologie – Secolul XX)

imageResize

La 15 iulie 2016 a avut loc o tentativă de lovitură de stat în Turcia organizată de Consiliul Păcii, un grup de militari din cadrul Forțelor armate ale Turciei. Lovitura de stat a fost confirmată atât de prim-ministrul Binali Yildirim, cât și de președintele Recep Tayyip Erdogan care a chemat populația în stradă. Șeful Statului Major Hulusi Akar a fost luat ostatic. Cel puțin 90 de persoane au murit și 1.154 au fost rănite în timpul tentativei de lovitură de stat din Turcia, informează agenția turcă Anadolu, citată de EFE.

Un elicopter a lansat o bombă deasupra Parlamentului turc de la Ankara, iar Palatul Prezidențial a fost atacat cu bombe. A fost declarată legea marțială pe întreg teritoriul turc. Televiziunea națională TRT 1 a fost ocupată de militari turci care au anunțat că Turcia este “condusă în prezent de Consiliul Păcii, care va asigura siguranța populației”. Frontiera cu Bulgaria a fost închisă, iar armata elenă a fost pusă sub stare de alertă la granița cu Turcia. La 16 iulie 2016, Reuters a transmis că lovitura de stat pare să fi eșuat.

De-a lungul timpului, Turcia s-a mai confruntat cu lovituri de stat și puciuri.

Prezentăm în cele ce urmează astfel de evenimente care au avut loc în Turcia.

—În 1997 a fost dat un Memorandum militar (în turcă: 28 Șubat, “28 februarie”), denumit și “lovitura de stat post-modernă” (“Darbe post-modern”), care se referă la deciziile emise de conducerea militară turcă la o reuniune a Consiliului Național de Securitate, la 28 februarie 1997. Acest memorandum a inițiat procesul care a grăbit demisia prim-ministrului Necmettin Erbakan al Partidului Bunăstării, și la sfârșitul guvernului său de coaliție. În măsura în care guvernul a fost forțat să demisioneze fără dizolvarea parlamentului sau suspendarea Constituției, evenimentul a fost etichetat ca o “lovitură de stat postmodernă” de amiralul turc Salim Dervișoglu.

—În 1993, a existat o “lovitură de stat”, în Turcia, organizată de elemente ale armatei turce prin mijloace sub acoperire. Mișcarea este cunoscută sub titulatura de “lovitura de stat militară sub acoperire”. La începutul anilor 1990 au fost o serie de violențe în Turcia, din cauza conflictului cu kurzii, iar anul 1993 a fost marcat de mai multe decese suspecte: președintele Turgut Özal, lideri militari și jurnaliști. Investigațiile ulterioare au dus la concluzia unei posibile “lovituri de stat sub acoperire”, menită să împiedice un acord de pace în conflictul turco-kurd. Printre violențele din acel an se numără ambuscada din 24 mai 1993, masacrul de la Sivas și masacrul de la Bașbaglar la începutul lunii iulie.

—La 12 septembrie 1980, a avut loc o lovitură militară în Turcia, condusă de către șeful Conducerii Generale turcești, generalul Kenan Evren, a treia la acea vreme din istoria recentă a Turciei, după alte două, cea din 1960 și cea din 1971. Anii ’70 ai secolului trecut au fost marcați de conflictele înarmate ale extremiștilor de stânga și dreapta, care au culminat cu preluarea puterii de către forțele armate. Pentru următorii trei ani forțele militare turcești au condus țara prin Consiliul național de Securitate, înainte ca democrația să fie restaurată. Sub regimul militar, toate partidele politice au fost desființate. La reîntoarcerea partidelor, în 1983, au apărut din nou partide politice tradiționale, dar cu anumite restricții.

—În ziua de 12 martie 1971, a fost emis un Memorandum militar turc, care a însemnat o a doua intervenție militară în Republica Turcia, după 11 ani de la predecesorul său 1960. Puciul este cunoscut sub numele de “lovitura de stat prin memorandum”. La 12 martie 1971, șeful Statului Major General, Memduh Tađmaç, a înmânat prim-ministru un memoriu, cu valoare de ultimatum din partea forțele armate, prin care s-a cerut “formarea, în contextul principiilor democratice, a unui guvern puternic și credibil, care va neutraliza situația anarhică actuală și care, inspirat de opiniile lui Atatürk, se va pune în aplicare legile reformiste prevăzute de constituție”, punând capăt “anarhiei, certelor fratricide și tulburărilor sociale și economice”.

—La 27 mai 1960, colonelul Alparslan Turkes anunță la radio că în urma unei lovituri de stat, puterea a fost preluată de armată. În acel moment, premierul Ali Adnan Ertekin Menderes se afla la Kutahya, unde a fost reținut de către Muhsin Batur și dus la Ankara. Ulterior, împreună cu alte persoane membre ale Partidului Democrat, Menderes este închis pe Yassiada. S-a creat un Comitet de Uniune Națională sub conducerea lui Cemal Gursel. Menderes a fost judecat și în cele din urmă condamnat la moarte.

—La data de 23 ianuarie 1913, Guvernul Uniunii Liberale avându-l în frunte pe premierul (marele vizir) Mehmed Kamil Pașa a fost răsturnat de la putere în urma loviturii de stat condusă de liderii CUP Ahmet Cemal Pașa și Ismail Enver Pașa. Acesta din urmă a năvălit în fruntea mai multor susținători în timpul sesiunii cabinetului. Unul dintre rebeli, Yakup Cemil, l-a împușcat pe ministrul de război Nazým Pașa. A fost format un nou guvern din membrii CUP, condus de Mahmud Șevket Pașa. Principalul mobil al complotiștilor a fost înfrângerile suferite de otomani în timpul Războaielor Balcanice. Mahmud Șevket Pașa a fost asasinat pe 11 iunie 1913, iar în funcția de mare vizir a fost ales Said Halim Pașa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

1 × 6 =