“PETRE ŢUŢEA, patriotul cu un vis: “Români, nu vă mai alegeţi conducători care nu-şi iubesc ţara!”

A fost numit „ţăranul imperial“ sau „Socrate al românilor“. Viaţa i-a rezervat doar celebritatea postumă, una greu de imaginat pentru cineva care şi-a petrecut cea mai parte a vieţii în închisoare sau într-o teribilă sărăcie, la marginea societăţii. Aceasta este povestea acelui om care a vorbit despre neamul românesc ca despre unul „ales“. În 1990, Petre Ţuţea apărea într-un documentar scris de Gabriel Liiceanu. Gândit, iniţial, ca un film biografic despre Emil Cioran, documentarul devine, în urma unui interviu fascinant cu Ţuţea, povestea a doi prieteni cărora viaţa le-a rezervat destine diferite.

Transmis pe TVR 1, „Exerciţiu de admiraţie“ îl transformă pe Ţuţea, în ochii românilor, în intelectual model. Documentarul lui Liiceanu se încheie într-o notă de speranţă, construită sub forma unui arc în timp. „Aş muri de emoţie să-l revăd pe Emil. Mi-e un dor absolut de el“, spunea Ţuţea, abia stăpânindu-şi lacrimile. În replică, Cioran afirmă că are dubii că va mai reveni în România, dar că „e posibil şi asta“. Însă nu s-au mai întâlnit. Şi-au dus restul anilor rămaşi, la mii de kilometri distanţă unul de celălalt. Cioran, în mansarda sa din Paris. Ţuţea, transformat, fără voia sa, într-un fel de luptător pentru democraţie, cu vorbele scrise pe zidurile din Piaţa Universităţii. Unul dintre aceste aforisme merită menţionat. Citiţi-l cu atenţie, veţi înţelege de ce este Ţuţea încă actual: „Români, nu vă mai alegeţi conducători care nu-şi iubesc ţara!“.

Biografia lui Petre Ţuţea a lăsat drept mărturie o singură întâlnire faţă în faţă, între ţăranul din Boteni şi Corneliu Zelea Codreanu. Detaliile acesteia sunt fundamentale pentru a înţelege cam pe ce axe şi la ce intensitate se vehiculau ideile politice în perioada interbelică, dar şi cum era enunţat discursul politic în vremurile respective.  În plus, spune scriitorul Ion Papuc, celui căruia i-a fost descrisă întâlnirea respectivă cu lux de amănunte, discuţia dintre Ţuţea şi Codreanu este menită şi să arunce o lumină suplimentară asupra primului, a modului naiv şi efervescent în care acesta percepea conceptul de „doctrină“.

„Ţuţea s-a întâlnit cu Codreanu. Se spune că ar fi fost singura întâlnire de acest fel dintre cei doi, dar nu aş putea băga mâna în foc. Oricum, Ţuţea nu-şi mai aducea aminte anul exact, ci doar că respectiva discuţie avusese loc la malul Mării Negre. S-au plimbat toată noaptea, discutând despre România şi, la final, au convenit că, din momentul în care legionarii vor ajunge la putere, prima măsură care va fi luată va fi cea de introducere a duelului, ca metodă pentru ca oricine, chiar şi un băcan, să-şi poată salva demnitatea“, spune Papuc.

Comparaţi discursul şi ideile acelor ani cu cele de astăzi.
“S-a afirmat despre mine doar atât: vârf de generaţie. Ca şi cum aş fi un vârf de deal!”

“În tinereţe, fumam cât doi turci. Fumam ţigări foarte tari. Dacă fumai o ţigară “Plugar” lângă o pisică, o făceai să strănute până crăpa.”

“N-am fost niciodată un mizantrop, dovadă că nu suport singurătatea. Şi când eram mic copil şi mă trimiteau cu vacile, număram până la jumătate de milion, ca să scurtez timpul, aşa eram de plictisit singur”.

—————————————————————————————————————————————————-

……….Gavriil Stiharul către Radio Erevan.
G. S.: – De ce bancnotele se fac acum din polimer şi nu din hârtie ?
R. E.: – Pentru a nu mai putea fi rupte în două în perioada alegerilor, ca odinioară, când alegătorului i se dădea o jumătate înainte de intrarea în secţiile de votare.
G. S.: – Si cealaltă jumătate?
R. E.: – Cealaltă jumătate se dă acum.