Să învățăm de la berlinezi cum și ce ai voie sau nu să faci în capitala germană

Cu câteva zile înaintea alegerilor locale din Berlin, câţiva tineri români, care cunosc bine oraşul, ne-au dezvăluit ce le place şi ce nu le place în capitala Germaniei.

Berlin. Inima Europei. O inimă mare şi deschisă, care a bătut în ultimele decenii spre stânga politică. În care hipioţii, hipsterii sau auto-denumiţii de toate felurile şi-au găsit ritmul. În care tu, ca berlinez vechi sau nou, poţi alege să trăieşti din trei joburi inventate de tine, să porţi blugii rupţi la birou, să ai părul roz, să faci plajă nud în parcul central, să dansezi în mijlocul străzii. Poţi alege să fii oricine. Nu te judecă nimeni.

Şi totuşi, un lucru îţi este inaccesibil, în calitate de cetăţean UE: să votezi primarul general. Dacă nu eşti cetăţean german. Poţi vota în schimb primarul de sector. Eşti chiar invitat oficial, printr-o scrisoare în germană şi engleză, să alegi cine vrei să aranjeze lucrurile prin zona în care locuieşti. Dar primarul general nu este treaba ta. De ce? Pentru că Berlinul este atât oraş cât şi land, iar primarul guvernator are şi funcţia de premier al landului. Iar ca să te implici în politica federală, trebuie să ai onoarea de a fi Bundesbürger.

Oraşul nemulţumiţilor? Ok, de acord. Nu e ca şi cum autorităţile din Berlin nu ar pleca urechea la doleanţele rezidenţilor. Nicidecum! Poţi să te revolţi în fel şi chip pentru orice şi să ceri orice. Cu condiţia să o faci civilizat şi în cadrul legii. De fapt, pentru un vizitator, ar putea părea că Berlinul e oraşul nemulţumiţilor: nu trec două zile fără vreo demonstraţie. Dimpotrivă: e dovada clară a unei democraţii perfect funcţionale.

Dar ce ne facem cu dreptul cetăţenilor UE de a vota în alegerile locale în celelalte state membre în care trăiesc? Sau mai bine zis, ce ne facem cu dorinţele politice ale celor 227.000 europeni care ar trebui, conform legilor UE să poată vota şi primarul general? Cum o fac, de altfel, cetăţenii UE cu vârste peste 16 ani în aproape toată Germania în afară de Berlin, Hamburg şi Bremen, ultimele două fiind şi ele oraşe-land. Ce ne facem dacă ne mutăm? Sau dacă locuim într-un cartier şi lucrăm în altul? Berlinul este împărţit în 12 sectoare, iar viaţa colorată de aici te ademeneşte să faci ”naveta” zilnic dintr-unul în altul.

Oare NGO-urile care luptă de câţiva ani pentru reinterpretarea legii vor reuşi în curând să scape de această ambivalenţă? Am citit într-un raport că cetăţenii UE ar avea mai multe drepturi când vine vorba de alegeri, în Noua Zeelandă, decât au în Berlin. Şi totuşi, capitala Germaniei atrage fără oprire tineri creativi din toată lumea. Ceea ce îi face pe oameni să vină aici este tocmai spiritul liber al oraşului, căruia i s-a dus vorba peste Atlantic şi Pacific. Numai în ultimii doi ani, populaţia oraşului s-a mărit cu vreo 500 mii, ajungând la 4 milioane. Un sfert din locuitori sunt străini, în zona centrală, Mitte, procentul lor fiind chiar de 50 la sută.

Engleza pe străzile Berlinului a devenit de mult o normalitate. Nu se miră nimeni dacă într-un magazin sau restaurant, personalul îţi vorbeşte engleză mai ceva decât la Piccadilly Circus. Din invitaţia la votul pe sector, în limba engleză, înţelegem că autorităţile nici nu sunt deranjate de faptul că nu vorbeşti germana şi că poate habar n-ai cum arată agenda alesului de sector. Sunt deranjate de incompatibilitatea între cetăţenia ta de european şi părerile cu privire la primăria generală.

Dar sunt oare berlinezii ”adoptaţi” deranjaţi de un drept mai puţin în metropola libertăţii individuale? Cert este că de când s-a schimbat guvernatorul acum doi ani, şi de când ziarele mondene nu mai au ce să scrie, interesul faţă de edilul-şef, în persoana domnului Michael Müller (SPD), a cam scăzut. Până atunci, fostul primar general, Klaus Wowereit, tot social-democrat, în fruntea oraşului timp de 13 ani, era vedeta absolută a Berlinului: prezent la toate evenimentele glamuroase şi pe toate covoarele roşii. Iar pentru motto-ul ”Berlinul e sărac, dar sexy”, berlinezii îl vor iubi până la adânci bătrâneţi, iertându-i şi cele mai mari nerealizări.

Nu ştim ce cred chiar toţi berlinezii despre oraş, noul primar general şi despre faptul că nu-l pot vota. Dar cu câteva zile înainte de alegeri, am întrebat câţiva berlinezi-români. Berlinezi la fel de frumoşi ca această metropolă, care nu au ajuns aici din întâmplare. Au venit ca să poată alege aici – fără să-i judece nimeni – să poarte blugi rupţi, să aibă părul roz. Să se revolte pentru ce nu le convine şi într-o zi poate să pună ştampila şi la primăria generală.

Text semnat de Lavinia Piţu pe portalul Deutsche Welle

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

− 3 = 3