Rezultatele oficiale, prezidentiale, de duminica trecuta, notate cu rosu pentru ce inseamna “ponta cu p mic, deee.. avem doctorat, nu?” a revoltat in ultimele ore mii de tineri suparati pe parintii si bunicii lor care i-au invatat sa nu minta si acum, culmea, voteaza cu mincinosii.

Semnalul de CIUMA ROSIE, care ameninta perpetuarea smecheriei ce  promoveaza ideea lui, ‘MERGE SI ASA, LASA CA REZOLV EU’, samd,, trebuie stopata. Priviti cum zilnic ies la iveala puscariabilii cu faradelegile lor facute in ultimii 25 de ani, si observati cu mare atentie, SUNT DE TOATE CULORILE, DECI, NICI O DEOSEBIRE DE PARTID. Vorba unui prieten, ”mai dragule, de ce iti faci iluzii, tot aia diin comunism sunt, numai ca s-au impartit pe mai multe partide”.

Pe FACEBOOK mii de oameni, dar si multe orase semnaleaza, dupa un sfert de secol de asa zisa democratie, neaparata iesire la vot duminica viitoare, si sa votam schimbarea, care trebuie ca noi sa o facem nu altii, si chiar sta in puterea noastra.

Vedeti aici cum s-a votat dar cititi si dupa zambet, scrisoarea unei tinere de 25 de ani catre toti parintiii si bunicii din Romania, un mesaj de invitatie spre un viitor care sa ni-l alegem cat mai multi din cei 18 milioane de alegatori potentiali.

———————————————————————————————————————————————–

…..tot o problema de alegere….

La tribunal:
– Esti acuzat ca ti-ai omorat soacra cu sange rece. De ce ai facut-o?
– Nevasta-mea mi-a zis…
– Cum poti sa spui asa ceva, sotia ta isi iubea foarte mult mama!
– Asa e, dar inainte de a pleca, in ziua respectiva, mi-a zis:

“Marcele, daca in timp ce doarme mama, o deranjeaza vreo musca, n-o trezi, omoar-o!

—————————————————————————————————————————————————

”Mă cheamă şi Victoria, pentru că m-am născut în ’89, la Revoluţie… Îmi iubesc părinţii, îmi iubesc şi bunicii şi mă iubesc şi ei pe mine. Dar să fiu oare printre puţinii copii iubiţi de părinţi? Chiar aşa, voi cei care sunteţi părinţi, poate şi bunici, cât de mult vă iubiţi copiii?

Staţi aşa, nu vă grăbiţi să spuneţi “mai mult decât orice pe lumea asta”, “pentru voi trăim, muncim”, bla, bla, bla! Pentru că în fiecare zi, ne dovediţi că vă iubiţi pe voi, mai mult decât pe noi! Asta pentru că nouă ne refuzaţi dreptul la un viitor demn, în beneficiul unui prezent umilitor şi mizer al vostru şi în care ne obligaţi şi pe noi să trăim.

“Să nu furi mamaie, că te ia Poliţia”, ne spuneaţi când eram mici, iar voi ieşiti în stradă la “plimbarea libertăţii” şi cereţi eliberarea hoţilor, îl votaţi pe Vadim care, în nesimţirea lui, vrea ca toţi puşcăriaşii de “vază” să fie eliberaţi? Păi ăia mi-au furat mie viitorul, prezentul părinţilor mei şi vouă pensia şi bătrâneţea!

“Să nu minţi tataie, că nu e frumos”, iar voi sunteţi primii care-l aplaudaţi pe mincinosul de Ponta şi gaşca lui de mafioţi. De ani de zile aveţi doar promisiuni, nimic concret, mai mult v-au luat decât v-au dat, dacă v-au dat un leu, au avut grijă să va ia 10 lei înainte. Dacă vă promit acum 10 lei, eu şi copiii mei (dacă-oi mai avea chef să fac!) va trebui să plătim 100 de lei!

Şi voi spuneţi că ne iubiţi? Cum? Că ne duceţi, când luaţi pensia sau salariul, la Mc’D? Că ne luaţi nu ştiu ce gadgeturi? Tata! Bunica! Lăsaţi berea sau telenovelele! Avem şi noi dreptul la viaţă, nu doar voi! Arătaţi-ne cum să ne cerem drepturile, atunci când ele ne sunt încalcate. Aţi făcut din noi o generaţie de secretare, vânzători, drogaţi, curve cu facultate şi de asistaţi social.

De ce ne mai vorbiţi despre cum se făcea şcoală pe vremea voastră, când voi îi lăsaţi pe nemernicii ăştia să bage toţi proştii la facultate şi copiii de clasa I nu au nici abecedare?

Ne vreţi lângă voi, sau ne vreţi pribegi prin lume, tineri fără casă, fără un loc de muncă, fără ţară, făra un viitor? Şi pentru ce? Pentru o sticlă de ulei şi un pachet de macaroane? Atât valorăm noi? Asta este măsura iubirii voastre?

Pentru ca nişte nenorociţi să se îmbogăţească doar din furat? Ei fură doar pentru ei, pentru beizadelele şi amantele lor, nu pentru voi, ci de la voi!

În ’89 v-aţi luat porţia de libertate, dar nu aţi fost în stare să o păstraţi şi pentru noi! Ne vreţi martiri, eroi post mortem, cu alte cuvinte şi mai pe înţelesul tuturor, aşteptaţi să murim tot noi tinerii, ca să va fie bine tot vouă?

Îmi amintesc ce spunea tataie al meu: “Ehe, noi ne-am cam trăit traiul, ne-am mâncat mălaiul, mai rău e de copiii ăştia…

”. Aş mai spune multe, dar mă îneacă indignarea şi-mi pare rău de voi, ştiu că n-o să fiţi de acord cu mine în prima fază, dar mai citiţi odata şi imaginaţi-vă cum va fi viaţa noastră peste puţin timp.

Iar eu voi şti tot timpul că de va fi rău, va fi din cauza nepăsării şi caliciei voastre, iar de va fi bine, va voi mulţumi şi le voi vorbi şi copiilor mei despre voi.

Vă sărut’mâna tuturor şi să ştiţi că eu vă iubesc mult şi, dacă vreţi să va dovedesc asta în stradă, eu o voi face. Dar voi, cât de mult ne iubiţi?

P.S. Nu, părinţii mei, nu se încadrează în categoria voastra şi nici ai mei bunici!”