Cât de importantă este sarea iodată pentru dieta americană sau europeană?
Potrivit Institutului Național al Sănătății pentru Suplimentele Dietetice, testele au arătat că populația din Statele Unite consuma suficient iod. Majoritatea americanilor care consumă o dietă variată obțin suficient iod chiar dacă nu folosesc sare iodată. Acestia prezintă un risc scăzut de deficit de iod, ceea ce poate duce la apariția gusii (umflarea glandelor tiroide la nivelul gâtului) și a nanismului și este o cauză principală a insuficienței mentale la nivel mondial.

Altele decât sarea iodată, sursele de iod includ pește, produse lactate, cereale (inclusiv pâine) și fructe și legume. Pestele și algele de pe fundul oceanului si iarba. Fiind prezent în iarbă il mănâncă vacile, care se prezintă apoi în laptele de vacă și produsele lactate.

De asemenea, iodul este adăugat la unele furaje de vaca și este introdus în dezinfectanți folosiți pentru spălarea înainte de muls, astfel că o parte din acest iod se scurge apoi în lapte (dezinfectanții sunt utilizați în concentrații scăzute și, în general, considerați inofensive).

Situația din Europa este echivalentă cu cea a Statelor Unite, dar este mai variată. Nici o tara europeana nu are deficit de iod sever, dar unii au subpopulatii – in special femeile insarcinate – cu niveluri insuficiente pentru a fi considerate nesanatoase. Sarea iodată este comună în unele țări, dar nu și în altele. În Elveția, de exemplu, 80% din gospodăriile populației o utilizează, în timp ce în Marea Britanie se înregistrează doar 5% din gospodării, iar în 2011 sa raportat că Marea Britanie ar putea să se confrunte cu deficiențe de iod pe scară largă, în special în rândul adolescenților care au băut rareori lapte sau au mâncat pești.

Înainte de epoca modernă, produsele alimentare au fost transportate pe distanțe lungi, țările montane și țările situate în câmpii inundabile aveau în mod obișnuit deficiență de iod cronic deoarece topirea zăpezii si apele pluviale au tendința de a spăla iodul din sol, iar plantele și animalele locale aveau puțin iod. Chiar și Elveția, cum ar fi Bolivia, Nepal și alte țări muntoase, a avut odată o rată ridicată de goiteri și cretinism cauzate de deficiența de iod, la fel ca și zonele predispuse la inundații, aflate la mică distanță de ocean, in Europa de Est și Asia de Sud-Est.

https://www.nytimes.com/2017/07/21/well/eat/should-we-be-buying-iodized-salt.html?rref=collection%2Fcolumn%2Fask-well