UE are nevoie de Rusia, si desigur si noi romanii. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa le dam satisfactie raspunzand cu violenta la actiunile lor din Ucraina si nu numai.

Tocmai de aceea toti politicienii europeni au adoptat o atitudine extrem de prudenta vizavi de miscarile unui Putin obsedat de refacerea “uniunii sovietice,” cu litere mici, stiti cu totii de ce. La fel se va intimpla si diseara la finala celei de-a 60-a editie a Eurovision de la Wiena din aceasta seara.

“Huidulelile salii la aparitia reprezentanei Rusiei au fost extrem de stânjenitoare anul trecut și ea nu reflectă spiritul concursului’, a apreciat Jarmo Siim, coordonator comunicare al Eurovision. ‘Trebuie să construim punți de legătură, acesta este sloganul Eurovisionului’, a adăugat el.

Prin urmare, a fost instalat un sistem care poate reduce sunetul la public în cazul unor fluierături, a spus Siim, precizând că acesta cuprinde mai multe mijloace de coborâre a nivelului sonor al publicului.

‘‘Nu ar trebui să avem nevoie’ de ele, a afirmat el, ținând seama că prestația Rusiei nu a fost huiduită în semifinală.Daca deja in unele competii sportive Rusia a fost exclusa, in muzica inca nu s-a luat aceasta decizie, sa vedem totusi, gestul elegant al UE de la Wiena, cum va fi apreciat de rusul Putin.

Dupa zambet aveti si o scurta istorie a celor 60 de ani de cand supravietuieste Eurovision ca eveniment, dar mai ales ca afacere.

——————————————————————————————————————————————

….dupa ce s-au asezat sa vada finala de la Eurovision 2015 doamna către menajeră:
– Cred că soțul meu are o relație cu secretara.
Menajera:
– Știți dumneavoastră sigur, sau o spuneți așa doar ca să mă faceți pe mine geloasă?

—————————————————————————————————————————————-

O istorie a concursului muzical Eurovision

Finala celei de-a 60-a ediții a competiției Eurovision Song Contest are loc, anul acesta, la 23 mai 2015, la Viena, România fiind reprezentată de trupa Voltaj, care interpretează piesa ”De la capăt/All over again”.

Eurovision Song Contest a fost organizat anual, din 1956. În 1955, Uniunea Europeană de Radio și Televiziune (EBU) a avut ideea unui concurs internațional, unde țările, reprezentate de televiziunile publice, să participe în cadrul unui spectacol televizat, care să fie transmis simultan în toate țările participante. Concursul muzical Eurovision a fost transmis, în fiecare an, fără întrerupere, din 1956, continuitate ce i-a conferit statutul de cel mai longeviv program de televiziune din lume.

Ideea concursului Eurovision a prins contur în timpul unei întâlniri la Monaco, în 1955, la inițiativa lui Marcel Bezençon, director al televiziunii elvețiene și membru al EBU. Competiția a avut la bază formatul Festivalului de la Sanremo și a fost privită ca un experiment tehnologic pentru televiziunea în direct, la vremea aceea reprezentând un act de curaj să aduni atâtea țări împreună într-o rețea internațională extinsă. Televiziunea prin satelit nu exista la momentul respectiv, iar Eurovision deținea o rețea terestră prin microunde. Astfel, a luat naștere ”Grand-Prix Eurovision de la Chanson Européenne”.

Jurnaliști acreditați la concursul Eurovision 2015, în centrul media. (18 mai 2015)

Competiția a fost transmisă, de-a lungul timpului, în Europa, dar și în Australia, Canada, Egipt, Hong Kong, India, Iordania, Republica Coreea, Noua Zeelandă și Statele Unite, deși aceste state nu participă în concurs. În anii 2008 și 2011, s-a înregistrat un număr record de țări participante — 43, după ce, la ediția din 2008, au intrat în familia Eurovision statele Azerbaidjan și San Marino.

În 1958, s-a introdus regula ca statul victorios să organizeze următoarea ediție a concursului, reprezentând o oportunitate unică pentru promovarea țării-gazdă ca destinație turistică. Totuși, chiar de la începutul istoriei, au existat și excepții de la această regulă: la edițiile din 1960, 1963, 1972 și 1974 concursul a fost organizat de BBC, după ce țările victorioase ale edițiilor anterioare au refuzat, în principal, din cauza costurilor.

Prima ediție a concursului muzical Eurovision a avut loc la 24 mai 1956, la Lugano, Elveția, unde au participat reprezentanți din Belgia, Elveția, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Țările de Jos. Câștigătoarea primei competiții a fost Lys Assia, cu piesa ”Refrain”. Artista a mai participat la edițiile din 1957 și 1958 și a avut o cariera internațională de succes.

În 1957, la ediția organizată la studiourile Hessischer Rundfunk, din Frankfurt, reprezentanta Olandei, Corry Brokken, a cucerit trofeul Eurovision pentru interpretarea piesei ”Net Als Toen”. André Claveau a primit trofeul din 1958, reprezentând Franța, cu ”Dors, mon amour”. Spre deosebire de predecesoarele lui, artistul avea în spate o carieră muzicală consolidată, debutând în 1936 și continuând în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Olanda a revenit pe podiumul competiției, în 1959, datorită artistei Teddy Scholten, care a interpretat melodia favorită — ”Een Beetje”.

Edițiile Eurovision din anii ’60 au adus Franței trei victorii, prin reușitele artistelor Jacqueline Boyer (1960), Isabelle Aubret (1962) și Frida Boccara (1969). Sfârșitul acestui deceniu a adus o premieră pentru competiție, în 1969, pe primul loc clasându-se patru artiste câștigătoare. Astfel, la ediția de la Madrid, au fost premiate melodiile: ”Un Jour, Un Enfant” (Frida Boccara), ”De Troubadour” (Lenny Kuhr — Regatul Țărilor de Jos), ”Vivo Cantando” (Salome — Spania) și ”Boom Bang-A-Bang” (Lulu — Marea Britanie). Cea din urmă a înregistrat cel mai mare succes comercial dintre piesele victorioase ale acelui an.

Această ediție a provocat nemulțumiri în rândul altor țări participante, care au boicotat următoarea ediție. Astfel, s-au introdus noi reguli de departajare.

Anii ’70 au reprezentat o eră emblematică pentru Eurovision, câștigătorii acestui deceniu numărându-se printre numele eterne ale muzicii internaționale.

În 1972, Vicky Leandros, reprezentanta din Luxemburg, a câștigat concursul cu piesa ”Apres Toi”, un succes major care i-a deschis calea pentru o carieră lungă, presărată cu succese în Europa, Canada, SUA și chiar în Japonia.

Și în anul următor, statul Luxemburg a fost victorios, prin reușita cântăreței Anne-Marie David.

Anul 1974 este poate cel mai răsunător din istoria competiției, această pagină aparținând grupului ABBA, care a reprezentat Suedia. De altfel, grupul se află în clasamentul cu cele mai multe albume vândute în lume. Totuși, la începutul anilor ’70, trupa încă nu trecuse de pragul succesului. În 1973, au intrat în finala națională a selecției pentru Eurovision, cu piesa ”Ring, Ring”, dar nu au ajuns să-și reprezinte țara. Însă, în 1974, Agnetha, Frida, Benny și Björn și-au câștigat dreptul de participare la concursul Eurovision din Marea Britanie, cu binecunoscuta melodie ”Waterloo”, care a triumfat detașat în competiție și a condus în clasamentele europene și din întreaga lume.

 

”Waterloo” a fost cea mai apreciată piesă din istoria concursului. Pentru ABBA au urmat succese pe linie, cu piese precum ”Mamma Mia”, ”Dancing Queen”, ”Money Money Money”, ”One Of Us”, ”Thank You For The Music”, ”Gimme Gimme Gimme”.

În 1975, Olanda a reintrat pe podium, cu piesa interpretată de grupul Teach-In, ”Ding-A-Dong”. Deși de atunci Țările de Jos nu au mai revendicat trofeul, piesa câștigătoare a rămas în lista hiturilor clasice Eurovision. Și Brotherhood of Man a rămas un nume vibrant în muzica europeană, acordurile melodiei câștigătoare din 1976, ”Save Your Kisses For Me”, fiind recunoscute și în prezent, piesa fiind votată la ediția aniversară din 2005 în topul primelor 14 melodii din istoria concursului.

Marie Myriam a adus trofeul Franței în 1977 cu ”L’oiseau et l’enfant”.

După intrarea în concurs în 1973, Israelul a cucerit primele victorii în 1978 și 1979. Primul succes a fost bifat de Izhar Cohen & the Alphabeta, cu ”A-Ba-Ni-Bi”, iar în următorul an, Gali Atari & Milk and Honey au înscris ”Hallelujah” în topul cântecelor favorite.

În următorul deceniu au intrat în concurs trei țări noi: Maroc (1980), Cipru (1981), Islanda (1986), dar trofeele au rămas în țări din partea continentală a Europei. Cea mai răsunătoare victorie a decadei a fost cea adusă de Céline Dion Elveției, în 1988, cu piesa ”Ne Partez Pas Sans Moi”, clasată la numai un punct diferență de piesa de pe următorul loc. Anul 1989 a adus trofeul Eurovision Iugoslaviei, reprezentată de grupul Riva, care provenea din Croația. ”Rock Me” a fost piesa câștigătoare la ediția cu numărul 34, de la Lausanne.

După ruperea Cortinei de Fier, anii ’90 au adus cel mai puternic aflux de state noi în concurs: în 1993 — Bosnia și Herțegovina, Croația, Slovenia, în 1994 — Estonia, Lituania, Polonia, România, Rusia, Slovacia și Ungaria, iar în 1998 — Republica Moldova. Totodată, acest deceniu a marcat evoluții majore în tehnologie și multe schimbări în competiție. Spre exemplu, 1994 a fost primul an în care voturile s-au transmis din fiecare țară, printr-o conexiune satelit în direct, de către purtători de cuvânt.

Artistul italian Toto Cutugno a ridicat trofeul anului 1990, la Zagreb, cu melodia ”Insieme: 1992”. El avea deja un CV impresionant, cu numeroase trofee câștigate la Sanremo. În 1991, artistul a prezentat ediția de la Roma, alături de câștigătoarea anului 1964, Gigliola Cinquetti.

La ediția din 1994, România și-a făcut debutul la Eurovision, Dan Bittman intrepretând în limba română ”Dincolo de nori”. Paul Harrington & Charlie McGettigan au fost favoriții ediției de la Dublin, cu interpretarea ”Rock ‘n’ Roll Kids”. În 1996, Eimear Quinn a adus Irlandei a patra victorie din ultimii cinci ani de concurs. Interpretarea piesei ”Walking On Sunshine”, de către Katrina and the Waves în 1997, a fost una din celei mai apreciate din istoria Eurovision, iar hitul a adus grupului o carieră înfloritoare după această victorie.

Dana International, reprezentanta Israelului, a cucerit trofeul în 1998, în urma interpretării ”Diva”, în limba ebraică, victorie care a propulsat-o pe artistă în topurile internaționale. Ea a participat și la ediția aniversară ”Congratulations 2005” și a compus piesa participantă în 2008. În 2011, artista și-a reprezentat din nou țara în concurs, dar nu a reușit să ajungă în finală.

În 2000, Olsen Brothers au impresionat juriul și telespectatorii în cea mai mare măsură, cu ”Fly On The Wings Of Love”. Începând din acest an, reprezentanții statelor Franța, Germania, Marea Britanie și Spania sunt calificați automat în finală, indiferent de pozițiile ocupate de țări în trecut, datorită statutului lor de cei mai mari patru contribuitori financiari către EBU.

Ediția din 2001 a însemnat prima victorie pentru Estonia, când duetul Tanel Padar & Dave Benton au cucerit marele premiu cu ”Everybody”. În 2003, Sertab Erener, din Turcia, a câștigat trofeul cu ”Everyway That I Can”, aducând prima victorie pentru Turcia din istorie, la a 25-a participare.

În 2004, reprezentanta Ucrainei, Ruslana, a făcut ravagii cu ”Wild Dances”.

Anul 2005 a adus României cea mai bună clasare, respectiv locul trei, ocupat de Luminița Anghel și Sistem. În 2006, scena de la Atena a fost cutremurată de interpretarea hard rock a grupului Lordi — ”Hallelujah”. Astfel, la a 40-a participare, Finlanda reușește să impresioneze audiența și câștigă trofeul Eurovision. Mihai Trăistariu, care se număra printre favoriții la primul loc în sondaje, se clasează pe locul patru, cu piesa ”Tornero”. Alexander Rybak, reprezentantul Norvegiei, a fost marele câștigător al anului 2009, cu o poveste cântată — ”Fairytale”.

În 2010, Paula Seling și Ovi au adus din nou României un loc pe podim, cu piesa ”Playing with Fire”, clasându-se pe locul al treilea, la opt puncte diferență de locul al doilea. Reprezentanta Germaniei, Lena, a cucerit trofeul concursului.

În 2011, trofeul a fost ridicat de reprezentanții Azerbaidjanului, pentru prima dată. În 2012, câștigătoarea a fost Loreen, care a reprezentat Suedia cu piesa ”Euphoria”. În 2013, reprezentanta Danemarcei, Emmelie de Forest, a câștigat trofeul cu ”Only Teardrops”.

Ediția din 2014 a Eurovision Song Contest a devenit memorabilă, după ce ”evenimentul și-a depășit granițele, iar poveștile sale au atras atenția întregii lumi”, după cum evidențiază pagina oficială a concursului muzical. ”De la audiența neașteptată a show-urilor difuzate, până la senzația globală creată de câștigătorul ediției, spectacolul de la Copenhaga a devenit unul de referință”, consideră organizatorii. Reprezentantul Austriei, Tom Neuwirth, sub numele de scenă sau ”alter ego” Conchita Wurst, a câștigat ediția 2014 cântând ”Rise Like a Phoenix”.

Irlanda deține recordul pentru cele mai multe victorii, în număr de șapte, iar Franța, Luxemburg, Marea Britanie și Suedia sunt următoarele în clasament, cu câte cinci trofee.”