Cu circa o luna in urma, intr-un cotidian de business aparea articolul: “Fiica preşedintelui ANAF este director pe România al operaţiunilor UBER, cel mai valoros start-up din lume în acest moment” un titlu suspect la ZF, care il credeam destul de obiectiv vizavi de legalitatea unei afaceri in Romania.

Am procedat la o verificare atenta a stirii si intradevar am constatat ca trebuie sa ai mare tupeu, ca sef ANAF, sa treci cu vederea o afacere ilegala care ia proportii, doar pentru ca propriul copil e sef acolo, platit regeste, ea, si cine stie, poate si el-tatal.

Evident ca inca nu au inceput reactiile taximetristilor asa cum vedeti in imaginea de mai sus, un exemplu de mobilizare care a blocat functionarea serviciului in Brazilia, Spania, Germania si alte state. Taximetristii au o pagina pe FB(https://www.facebook.com/uberilegalinromania) unde-si varsa amarul inca nefizic cu manifestari in strada.

Tot tupeu as numi si gestul autorului articolului care in loc sa spuna ca UBER este cel mai ilegal serviciu de taximetrie, scrie asa cum ati vazut.

Nicoleta Schroeder (Diaconu), este fata lui Gelu Ştefan Diaconu, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF). Uber a venit in  România în februarie 2015 în Bucureşti, pentru inceput. Probabil ca tupeul e o ”stare”  a alesilor  sau a politicienilor daca ne uitam si la ultimul arestat celebru, primarul capitalei care desi avea sub geam procurorii, tot a luat mita.

Ok, dar ce face aplicatia pe smartphone si e ilegal, citez un avocat cu textul de mai jos:

S-a lansat Uber in Romania si majoritatea bucurestenilor au fost fericiti. M-am bucurat si eu ca simplu locuitor al unui oras aglomerat, dar pe de alta parte, ca avocat am inceput sa-mi pun intrebari. Care e diferenta dintre taxi si UBER? Uber se pozitioneaza ca un serviciu de ridesharing, o simpla aplicatie care conecteaza soferii cu oamenii in cautare de transport urban de tip taxi.

In teorie suna bine, dar din punct de vedere legal, de ce ar fi diferita activitatea asta de activitatea de taximetrie? In fond si soferii Uber taxeaza cursa la kilometru, si soferii Uber vin la comanda. Simplul fapt ca nu ai o masina galbena si nici indicativ te poate scoate din aria de reglementare legala a transportului de tip taxi? Si ca sa facem un pic de lumina am zis sa analizez pentru voi, pe scurt prevederile Legeii nr. 38/2008 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere si sa va prezint niste concluzii.

1. Daca vrei sa oferi servicii de transport public local ai trei variante: transport prin curse regulate (autobuz); transport in regim de taxi; transport in regim de inchiriere

2. Transportul in regim de inchiriere se apropie cel mai mult de ceea ce face UBER, fiind definit legal ca serviciul de transport de persoane realizat de transportatori autorizati cu autoturisme cu conducatori auto, puse la dispozitia clientilor pe baza de contract, cu plata anticipata a contractului.

Da, intr-adevar Uber nu cere plata in avans, dar acest aspect nu e relevant, pentru ca daca vrei sa oferi servicii de trasport local trebuie sa te incadrezi intr-una dintre cele 3 variante mai sus expuse.

3. Pentru a desfasura activitatea de transport in regim de inchiriere trebuie sa indeplinesti o serie de conditii printre care:

a) sa fii persoana juridica sau cel putin persoana fizica autorizata

b) sa fii autorizat de Primarie sa desfasori activitatea de transport!

c) sa participi la procedura de atribuire in gestiune a executarii serviciilor de transport in regim de inchiriere

d) sa detii autoturismul in proprietate sau in leasing

e) conducatorul auto sa aiba peste 21 de ani si sa detina certificat de atestare profesionala emis de Autoritatea Romana Rutiera

Acesta sunt doar o parte din conditiile impuse. Nu e necesar sa le mentionam pe toate, pentru ca deja ne-am dat seama ca soferii Uber nu le indeplinesc decat intr-o mica masura, pentru ca (probabil) spune Uber, noi oferim doar un serviciu, suntem o aplicatie care conecteaza soferii cu pasagerii si deci nu avem nevoie de autorizari.

Bine, bine, vom spune, dar daca tot avem aceste reglementari, hai sa vedem ce spune legea la capitolul sanctiune, sau mai exact ce se intampla daca un politist sau o autoritate a Statului Roman se sesizeaza si spune ca Uber sau soferii sai nu sunt autorizati sa presteze servicii in regim de taxi sau in regim de inchiriere.

Practic in acesta situatie, se vor aplica atat amenzi contraventionale cat si sanctiunea… suspendarii dreptului de utilizare a autoturismului pe o perioada de 6 luni.

Stiu, pare incredibil, dar ca sa ne credeti vom cita direct articolul din lege:

Art. 581

(1)În cazul utilizării unui autoturism pentru transportul public de persoane fără ca acesta să deţină autorizaţie taxi sau, după caz, copie conformă ori dacă aceste documente au valabilitatea depăşită sau nu sunt conforme cu transportul efectuat ori cu prevederile prezentei legi, precum şi în cazurile prevăzute la art. 20 alin. (7) şi art. 36 alin. (3), odată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale, prevăzută de prezenta lege, se suspendă dreptul de utilizare a autoturismului respectiv pentru 6 luni.
(2)Suspendarea dreptului de utilizare a autoturismului se realizează prin reţinerea certificatului de înmatriculare şi a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare de către ofiţerii şi/sau agenţii de poliţie din cadrul Poliţiei Române care au calitatea de poliţişti rutieri.
Concluzionand, din punctul nostru de vedere, desi ca pasageri gasim utile serviciile Uber, din punct de vedere juridic apreciem ca se eludeaza o serie de prevederi legale. Pentru ca nu e suficient sa spui ca oferi un serviciu prin intermediul unei aplicatii, pentru ca niste norme legale sa nu se mai aplice. Pana la urma si companiile de taxi folosesc aplicatii, dar tot se autorizeaza pentru a practica transportul.

Ceea ce este insa trist este ca in toata schema asta, soferii Uber sunt cei mai expusi: ei risca amenzi, ei risca suspendarea dreptului de a folosi autoturismul.

Am scris articolul asta nu atat pentru a povesti despre Uber, cat pentru a exemplifica ca uneori nu e suficient sa ne ascundem in spatele tehnologiei, a on-line-ului, a aplicatiilor sau chiar a notiunii de „prestari servicii” pentru a scapa de aplicarea unor prevederi legale. Regulile se aplica indiferent de cum ne pozitionam noi in piata.