Şeful meu a plecat in pauza de cafea pe la ora zece aşa că am profitat de ocazie şi i-am dat ceasul pe laptop cu patru ore inainte. Cind s-a intors i-am zis:

– Eu plec, e deja şase.

– A, bine, zise el, ne vedem minie. La naiba, a mers! mi-am spus in timp ce săltam vesel spre casă. Mi-am petrecut toată ziua intr-un mod plăcut şi am adormit fericit cind deodată telefonul a sunat pe la patru şi un sfert dimineaţa

– Grăbeşte-te, Sandule! Ai intirziat deja cincisprezece minute!